Ap. trei zero patru



Intr-o statie de autobuz, tarziu in noapte asteapta o femeie. Poarta un palton negru pana la jumatatea coapsei, pantofi de culoare neagra iar in mana tine o geanta mult prea mare pentru ea. In departare zareste o silueta de barbat. Merge apasat din cauza frigului, este inalt si poarta o jacheta sport de culoare gri. Se apropie de femeie, o saluta fara a o imbratisa si pornesc impreuna spre apartamentul trei zero patru, locul ce are sa le fie casa pentru cateva zile. 

Etajul trei al blocului gri inchis, cu pasari albe sculptate pe partea lateral vestica. Un lift spatios, cu aspect metalic si o oglinda mare in partea stanga ii duce din nou catre apartamentul trei zero patru. O usa maro deschis in capatul coridorului ingust se deschide iar ea paseste timid in incapere.
In extremitatea holului este bucataria iar in imediata apropiere este livingul unde sunt amplasate doua canapele. Cea mare este intotdeauna a lui, cea mica, de la fereastra, a ei.
Din living se deschide usa catre balconul cu priveliste catre mare. Acolo sunt cele mai frumoase apusuri, acolo cafeaua are cel mai bun gust iar acolo linistea nu are limite. 

Femeia se dezbraca, deschide sifonierul si aseaza paltonul pe un umeras langa ale lui, se descalta si isi aseaza pantofii ordonat, unul langa celalalt apoi se apropie de el. El, pe canapeaua preferata, citeste ca de obicei. Acum invata rusa. Il priveste pe ascuns cum citeste si i se alatura, facandu-si loc langa el.

O priveste pierdut, absent si parca abia iesit dintr-un vis ii zambeste cald, apoi se intoarce la cartea lui. E cald si rece, cel mai ciudat om pe care l-a intalnit vreodata. Un barbat inalt, cu parul blond si buclat, un nas perfect conturat si buze carnoase iar ochii sai albastri sunt in permanenta calzi contrar felului sau de a fi. Un barbat ce nu cunoste afectiunea si usor superficial, o controversa si-o enigma pentru ea. Un barbat ce cauta in permanenta afectiune, o atingere calda insa nu stie s-o si ofere, singurul mod prin care o ofera este atunci cand se lasa atins. Atunci corpul lui se incalzeste si incepe sa emane caldura. Atunci e cald si vulnerabil si incredibil de tacut si inert. 
Ramane asa inert o buna bucata de vreme in care nu se gandeste la nimic. Ea, in timp de isi plimba degetele pe spatele lui fin, se gandeste la toate lucrurile din lume. Vrea sa stie fiecare raspuns pentru fiecare din intrebarile ei.

El adoarme repede, ea inca asteapta raspunsuri. Cand isi opreste miscarile pe spatele lui, pierduta inca in ganduri, el o intrerupe, cersind mai multe atingeri. Ea raspunde cu o incredibila promptitudine si se trezeste la realitate. Apoi el devine moale si o saruta, o imbratiseaza pana cand soarele o surprinde atipita.

 In zori, batranul rege de gheata se trezeste si revine la obisnuita indiferenta. Merge la dus, se imbraca repede, merge si ea la dus, se imbraca la fel de repede si paraseste apartamentul trista, sperand ca a facut tot ce-a putut, lasandu-l insa la fel de indiferent si rece. Nu priveste niciodata inapoi si nu-l aude niciodata in urma. Isi petrece ziua ingandurata, scriind, cautandu-i mirosul. Nu apare niciodata, dar stie unde il regaseste. Acolo unde se intoarce mereu, in apartamentul trei zero patru. 

Pe inserate se intoarce la strainul din apartament. El e pe aceeasi canapea, o saluta politicos, ii zambeste si-o insoteste pe balcon. Balconul, lat de aproximativ 3 metri, cu o balustrada de inox rece sta drept sprijin bratelor ei. Ea sta acolo ganditoare si moale, sperand ca el o s-o cuprinda in brate. Si n-o face niciodata. In schimb, isi aprinde tigara si trage adanc fumul in plamani, apoi il expira linistit. Sta inert, cu tigara in mana dreapta si priveste apusul. Ea priveste zgribulita marea mestecand molcom marele glob portocaliu. Este ultima seara pe care o petrec impreuna.

Pe patul mare din dormitor se aseaza doua siluete. Sunt doi necunoscuti goi care se descopera pentru ultima oara. Sunt calzi si vulnerabili si pentru prima oara, isi vorbesc din suflet. Ea se deschide si cere raspunsuri pe care el nu i le poate oferi. Isi construieste propriul castel de gheata si se inchide in el, lasadu-l pe batranul rege afara. Dimineata regele este mai cald ca niciodata, o saruta si o imbratiseaza inainte de plecare si ii zambeste fericit. Ea pleaca raspunzandu-i cu un zambet fals, stiind ca n-are sa-l mai vada vreodata pe regele de gheata.

Intr-o statie de autobuz, tarziu in noapte asteapta o femeie. Poarta un palton negru pana la jumatatea coapsei, pantofi de culoare neagra iar in mana tine o geanta mult prea mare pentru ea. E singura si pleaca lasand strainul, intrebarile carora nu a gasit inca raspunsuri, blocul gri si apartamentul trei zero patru in urma pentru totdeauna.

Popular Posts