Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc

Te-am manipulat.

 Am facut tot ce am putut sa fac sa te conving ca suntem in acelasi vis. Am continuat pana te-am epuizat, am stors din tine fiecare picatura de iubire asa cum mi-au facut altii inaintea ta. Credeai si erai sigur ca suntem la fel, credeai ca sunt exact ceea ce lipsea din viata ta si-am facut in asa fel incat sa fii sigur ca sunt exact ceea ce aveai pe minus in viata ta.

Stiam amandoi ca nu vom fi impreuna pentru totdeauna, am spus ca vom fi visa mereu iar acum... acum faci orice ca sa nu adormi. Sa nu ajungi in locul ala care era la nostru, sa traiesti din nou lucrurile noastre. Vorbesti cu oricine, iesi oriunde, te rogi chiar sa nu ajungi acasa, doar ca sa nu te asezi in patul acela. In patul nostru. Al nostru.

  Si ce faci dupa aceea?

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc.

Ai plans, te-ai tavalit de durere, ai ajuns o epava. Te-ai trezit intr-o dimineata, ti-ai pregatit minutios ceaiul, ai facut un dus si ti-ai dorit sa treci peste. Nu poti trece peste si stiu ca ai incercat sa ma inlocuiesti, sau cel putin asa ai crezut. Stim amandoi in ce fel m-ai inlocuit.

 Esti mandru de mine acum?

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc.

Am fost smechera, stiu. Am fost smechera si m-am umilit. Si am facut asta in mod constient, te-am jucat in fiecare amanunt si pentru o scurta vreme. Am regretat, insa partea neagra si diabolica din mine s-a bucurat mereu. Ai subestimat inteligenta unei femei care stia exact ce numar ai pe lista ei, stia exact ce fel de prioritate esti pentru ea si stia unde vei ajunge in final.

Te mai gandesti la mine?

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc.

Am lasat partea frumoasa din mine sa te acapareze, m-am culcat vulnerabila in bratele tale si n-ai stiut niciodata, fiindca te minteam atat de perfect, incat simteai in mod real fiecare traire. Mi-ai simtit in palma toate lacrimile uscate, desi niciodata nu le varsam pentru tine si undeva sub pielea aia frumoasa, in sangele tau, erai viu si implinit ca sunt eu, acolo. Cand te simteai greu, eram de partea ta, uitata undeva in bratele tale. Si iti era bine.

Eu sunt bine acum, tu?

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc.

Eram a ta, eram tot ce iti doreai, eram numai a ta. Iti luminam fiecare dimineata si iti inundam venele cu iubire. Te lasam sa crezi ca am sa astept cand tot ce imi doream era sa iti iei hainele si sa pleci, sa nu te mai vad si sa raman doar eu, cu mine, sa imi pot pune gandurile si emotiile in ordine, la locul lor.

Ti-am spus sa nu te mai intorci.

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc.

Am vrut sa nu astept si am spus sa uiti felul in care zambeam si tot ce am facut, sa imi uiti privirea din ochi. Ai uitat cum sarutam si felul cum imi simteai degetele pe pielea ta. Ai uiat cum se simtea respiratia mea pe buzele tale si m-am regasit, în sfârșit, singura. Iar daca ti-as spune ca asta mi-am dorit, as minti din nou. 

Am baut de atatea ori pentru iubire, desi nu stiam ce e iubirea. Treaza, ti-am simtit lipsa mereu.

Nu te poti intoarce de fiecare data cand te simti barbat.

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc.


Ia-mi mintea si durerea asa cum vantul ia o bucata de hartie si vindeca-ma! Ia-mi si trecutul si pacatele, asa cum o barca e luata de marea agitata. Vindeca-ma de doua ori daca poti si spune-mi ca unele lucruri chiar dureaza. Ia-mi inima in mana asa cum oceanul ia nisipul uscat si nu pleca! Desfa tot ce e in mine si spune-mi ca nu trebuie sa imi mai fie frica. Fa-ma sa nu mai fug!

E prea tarziu, asa-i?

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai iubesc.

E prea tarziu sa reprim tot ce am incercat sa ingrop cand iubirea a dezamagit. Am incercat sa sterg tot, dar cerneala era prea bine fixata s-o mai pot sterge si toate visurile acelea inutile de a trai singura precum un os fara caine nu m-au dus nicaieri. Voiam sa te iubesc si sa ma colorezi si am incercat, dar n-a fost niciodata indeajuns. 

Te-am iubit pana sa pleci, acum nu te mai intoarce.


Popular Posts