Naivitate


Cum ar fi ca la 20 de ani, într-o superbă dimineață de vară, să primești un telefon și să afli că ai cancer și că vei muri? Să afli asta de la o voce plictisită și îngroșată de tutun, de la un om străin ție care însă îți va deveni prieten și camarad de suferință în cele câteva luni cât probabil mai ai de trăit. Un străin care va face tot posibiul ca tu să bați nenorocitul ăla de cancer și care îți va fi alături, de nevoie, până la ultima suflare. Un străin pentru care orice vei încerca să faci, vei rămâne doar un alt pacient bolnav de cancer trecut prin mâna sa.  
Te vei gândi la ce vei face de atunci încolo sau ce ai facut până atunci? Vei avea un flash cu toate lucrurile facute în cei 20 de ani, trecându-ți prin minte ca un film ce se derulează rapid sau te vei gandi cum vei trăi viața de acum încolo? 
 După ce vei primi vestea și probabil te vei trezi din coșmarul în care abia ai intrat, vei începe să faci ceea ce este normal: te vei gândi la ce te-a adus acolo, la mediul de viata pe care l-ai avut, dacă a fost vina ta sau genetic, dacă vei putea trăi, dacă apropiații se vor acomoda cu ideea, dacă vei mai putea face aceleași lucruri, dacă vei apuca să ai o familie sau dacă ai putea face ceva pentru a opri toată nebunia asta.  
Probabil la un moment dat te vei întinde în pat și vei începe să plângi ghemuită ca un copil care a primit cea mai aspră pedeapsa pentru o notă mică și vei sta acolo plângând ore în șir, până când lacrimile nu vor mai fi și vei adormi sperând că totul va trece în somn, exact ca o durere de cap. 
Va trebui să îi spui și lui adevărul și va trebui să îi strici viața fără să vrei, pentru că deja aveați vise de a vă face o viață frumoasă și plină de iubire ca în telenovele dar el îți va da o replică citată parcă din "Dragostea în vremea holerei" (doar că altă acțiune) cum că îți va fi alături până în ultimele clipe și te vei uita pentru ultima oară la el, scârbită de naivitatea sa. Îi vei distruge viața iar tu vei fi nevoită să privești asta fiindcă știai că nu există 'Happy End' când ai cancer! 
Cu siguranță vei căuta ajutor de la cei ce suferă de asta și vei cere sfaturi, tratamente, magazine de peruci, vei cere rugaciuni și vei urmări drumul tuturor moaștelor din țară, vei cere o a doua opinie și o a treia opinie până când vei realiza că lupți și vei deveni din ce în ce mai puternică în acest război. 
Vei avea zile bune și zile rele, vei lupta și vei renunța, vei intra în depresie și vei ieși. Vei încerca probabil să îți trăiești ultimele clipe făcând tot ce n-ai făcut până atunci, vei experimenta droguri poate sau vei cunoaște oameni noi care se vor atașa în ciuda repulsiei tale. Vei înțelege mai bine importanța vieții și vei prețui fiecare secundă rămasă, fără să te întrebi unde vei merge și ce vei face după aceea. 
Încet, încet, durerea se va  amplifica și vei avea tot mai des vise cu lumina albă pulsănd lent, apropiindu-se. Știi că vei urma calea spusă de vocea îngroșată de tutun și că vei muri. N-a spus-o doar el, în fond. Tu știi că vei muri fiindcă au spus-o toți, fiindcă e inutil să lupți atunci când ai cancer, fiindcă la cancer nu există Happy End! Te vei inchide în tine. Te vei închide într-un abis unde gândurile tale macabre se voi învârti psihedelic în tot corpul tău deja slăbit și vei renunța de tot, pană vei auzi undeva un 'O PIERDEM!' înfundat, strigat de aceeași voce îngroșată de tutun.  
Și atunci va trebui să lupți! Nu împotriva nefericitului ăluia de cancer ci împotriva ta. Vei fi nevoită să ieși din naivitatea în care ai trăit ultimele luni până ai renunțat și va trebui să lupți, să vrei să trăiești și să trăiești. Și chiar daca n-o vei face până la urmă, vei ști că l-ai avut la picioare pe nefericit la un moment dat. Și că i-ai dat clasă așa cum ai știut  și ai putut mai bine! Da, asta va trebui să faci! 





Comments

  1. Bun articolul, chiar foarte bun...Eu pot sa-ti spun ca naivitatea mea m-a salvat de cancer.Cancer?Da, cancer.Si m-a salvat pentru am crezut si am stiut in sina mea ca ma voi face bine.Nu sunt adepta evolutionismului precum nu sunt nici adepta creationismului in totalitate.Tind spre ceva combinat intre cele doua. Pe mine "naivitatea mea umana" m-a salvat.

    ReplyDelete
  2. :) Te pup, ma bucur ca esti bine acum!

    ReplyDelete
  3. Foarte profund.
    Felicitări pentru blog şi baftă în continuare! :)

    ReplyDelete
  4. Te urăsc pt că în fiecare seară îmi furi timpu cu articole frumoase când eu trebuie să dorm !!!! Adică superbeee !!! Eşti o divină :p ti pup Bravo ține-o tot aşa :*

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts