Mi-e rusine cu voi!

Te-ai simtit vreodata inutil? Ca viata ta merge pe un drum normal, o rutina, o monotonie din care-ai vrea sa iesi si nu stii ce-ai putea face ca sa scapi din lumea in care traiesti si pur si simplu sa faci ceva util pentru tine, pentru mintea si sufletul tau? Te-ai gandit vreodata ca undeva, oriunde in lumea asta este nevoie de tine si ca ai putea ajuta lumea sa fie mai buna si mai fericita? Nu, nu in lumea in care traiesti acum..ea n-are nevoie de tine. Are nevoie de-o salvare si nu esti tu acea persoana care-o poate salva fiindca ea nu va fi salvata niciodata.

Birocratie. Politica. Andreea Tonciu. Happy Hour. Capatos. Fetita cu bentita. Facebook. Strazi pline de gropi. Claxoane si oameni nervosi. Certuri in familie. Certuri in autobuz. Frig si ploaie. Lume proasta la televizor. La radio. Salarii taiate. Romani care fura. Aflatoxina.

Ti s-a intamplat vreodata sa fii complet nefericit si nemultumit de viata pe care o ai? Sa iti vina sa iesi pe strada sa urlii la toti si sa-i inchizi intr-o cusca pe toti care fac rau si fura si ne fac tara de ras? Ti-ai dorit vreodata sa poti sa faci dreptate si sa schimbi absolut totul din jurul tau, sa poti desena o lume mai buna? Nu, nu roz, ci verde. Paduri neatinse, biodiversitate. Fara gloss sau ruj, fara figuri in cluburi. Doar natura. Natura si oameni care se ajuta intre ei.

In fiecare zi aud de romani care fura, clanuri, mafii prin alte tari care sperie locuitorii tarilor, se aduna in gasti si pun la cale planuri de atac in diferite magazine ca apoi sa vanda in Romania toate lucrurile furate. Mi-e rusine cu ei. Cu ei si cu voi, cei ce le-ati dat drumul din tara asta de doi lei. Mi se pare lipsit de etica sa dai drumul familiilor de rromi sa plece din tara cu tot cu catel si purcel, cand stii exact ce vor face in Occident. Vor fura, vor cersi si vor face tara de ras, ca altceva nu pot face. Nu pot face altceva, fiindca VOI nu le dati ocazia sa faca ceva in tara asta. Ii privati de scoala, de munca, ii discriminati si le oferiti un mare nimic. Nu doar lor, ci si noua, cei ce stam ani in institutii de invatamant si invatam ca sa va ridicam nivelul intelectual al tarii voastre de doi lei.
Nu, nu-i compatimesc pe cei care pleaca din tara sa fure. Sunt si ei pui de hoti si n-au invatat asta de la mine sau de la oricare om corect si muncitor din tara asta. Mi-e sila de voi toti!

Nu ma mai motiveaza nimic sa raman in tara asta, nu ma mai motiveaza nimic sa fac ceva pentru tara. Nu c-as fi fost vreo mare patriota, dar cand am ajuns la un anumit nivel de maturitate as fi dorit sa fac ceva pentru noi. Pentru comunitatile noastre. Pentru noi toti. Asa am ajuns sa fac si voluntariat si-am fost implinita o perioada buna de timp. Stiam ca fac ceva pentru comunitatea in care traiam. Apoi am plecat in Portugalia si-am facut ceva pentru ei si comunitatea lor. Am simtit apreciere, am simtit c-am schimbat ceva si am simtit ca prin mine si colegii mei, ceva s-a imbunatatit acolo. M-am intors in Romania si-am luat-o de la capat cu speranta ca voi putea schimba ceva permanent si aici. M-am lovit de birocratie, interviuri pentru a putea face voluntariat. La ce e nevoie de interviu daca omul iti vine sa te ajute sa schimbi un rau in bine? Vine voluntar, vine ca vrea el. La ce iti trebuie interviu? Lasa-ma sa ma apuc de treaba, lasa-ma sa-mi rup spatele ajutand pe cineva, nu ma pune sa semnez hartii si sa ma imbrac in fusta si camasa!
 Si am renuntat. Am renuntat sa dau bani oamenilor pe strada, am renuntat sa mai ajut diferite persoane sau ONG-uri cu bani cand am vazut ca si acolo se fura. Am ramas totusi cu spiritul de voluntar si inca mai ajut oamenii care au nevoie de ajutor. Nu, nu cu bani. Cu haine, mancare, chestii de care au poate nevoie. Voi continua sa mai ajut si tara...dar nu atat de mult. Fiindca nu mai merita.

In schimb, ii voi ajuta pe cei care chiar au nevoie si nu fac parte din lumea noastra. Ei nu au facebook, nu se gandesc de ghiul de aur isi vor mai pune sambata in club si nu se intreaba de ce Tonciu e atat de proasta. Nu am nimic cu ea. Nu am nimic cu nicio pseudovedeta/vedeta si prea putin ma intereseaza viata ei. Ce ma intereseaza pe mine este sa pot ajuta pe cineva sa zambeasca. Sa ii pot oferi un acoperis deasupra capului, un motiv de bucurie. Sa lucrez pentru a-i face lumea mai buna, indiferent de comfortul pe care il am, mancarea pe care-o mananc sau perna pe care pun capul. Sa simt eu ca sunt utila, ca am facut ceva pentru cineva care chiar a avut nevoie si isi va aminti toata viata de asta.

Candva, imi voi indeplini visul de a ajunge intr-una din tarile care au nevoie de ajutorul meu si al altora. Imi doresc sa traiesc o perioada izolata de tot ce inseamna oras murdar, emisiuni de doi lei, job-uri inutile, scandaluri sexuale si alte porcarii din lumea noastra. As vrea sa pot sa ajung intr-un loc unde grijile sunt diferite, unde oamenii muncesc cu placere pentru altii si toti sunt fericiti. Da, as vrea sa traiesc in lumea lor. Sa fiu una dintre ei, sa ma trezesc dimineata si sa stiu ca am de cules banane de exemplu ca sa am ce manca. Sa n-am nevoie de bani, de supermarket, de minimarket, de extramarket.  Ca sa ma intelegeti mai bine si sa nu ma credeti o ciudata.. Vedeti asta.

Imi doresc sa fiu  o persoana care a facut ceva in viata, care este apreciata si cunoscuta la orice nivel pentru munca sa. Nu vreau sa fiu makeup artist, nu vreau sa fiu o vedeta sau star porno, nici satena lui Vasile. Vreau sa fiu un om din videoclipurile de mai jos. Sa ma reintorc in lumea mea, sa-mi fac o familie si sa raman cu implinirea aia ca la un moment dat am fost omul potrivit la locul potrivit.
Nu va mai plictisesc cu frustrarile mele si va rog, daca mai aveti rabdare, sa vedeti si video-urile de mai jos. Le-am pus ca sa aiba un sens postarea mea.
Va pup, Ioana.







Comments

Popular Posts